Sinteză
Înalta Curte de Casație și Justiție a decis, printr-un recurs în interesul legii, că cererile de intervenție principală sunt admisibile în contestațiile de achiziții publice aflate pe rolul Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, stabilind o practică judiciară unitară și obligatorie în acest domeniu.
Înalta Curte de Casație și Justiție clarifică admisibilitatea intervenției principale în contestațiile de achiziții publice
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 23 din 17 noiembrie 2025 a Completului pentru soluționarea recursului în interesul legii, a stabilit un principiu important în materia achizițiilor publice. Decizia a fost pronunțată în urma unui recurs în interesul legii inițiat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Bacău.
Obiectul recursului a fost interpretarea și aplicarea unitară a art. 3 alin. (1) lit. a), art. 8 și art. 17 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii. Problema centrală a fost dacă este admisibilă o cerere de intervenție principală formulată în cadrul unei contestații pendinte pe rolul Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor (CNSC).
Completul ÎCCJ, prezidat de Lia Savonea, a admis recursul în interesul legii și a statuat că o cerere de intervenție principală este admisibilă în cadrul unei contestații aflate pe rolul CNSC. Această decizie are caracter obligatoriu, conform art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă, și contribuie la asigurarea unei practici judiciare unitare în domeniul achizițiilor publice. În fundamentarea deciziei, au fost consultate opinii de la Institutul Național al Magistraturii și Facultatea de Drept din cadrul Universității de Vest din Timișoara, și a fost analizată jurisprudența relevantă, inclusiv decizii ale Curții Constituționale și ale Curții Europene.