Sinteză
Curtea Constituțională a României a publicat două decizii referitoare la Codul de procedură civilă. Prima decizie (nr. 142/2025) validează condiția de domiciliu de un an în România pentru competența instanțelor în cazurile de divorț, în timp ce a doua (nr. 143/2025) respinge ca inadmisibilă o excepție privind tergiversarea proceselor, reconfirmând o neconstituționalitate deja stabilită.
Decizia nr. 142/2025: Condițiile de divorț rămân neschimbate
Curtea Constituțională a României (CCR) a respins, ca neîntemeiată, o excepție de neconstituționalitate ridicată de Georgiana Florina Ozkazak la Judecătoria Pașcani, validând astfel prevederile legale actuale privind competența instanțelor în materie de divorț. Decizia, pronunțată la data de 27 martie 2025, vizează dispozițiile articolului 1.081 alin. (2) pct. 2 teza finală din Codul de procedură civilă. Acestea condiționează competența instanțelor române de domiciliul reclamantului pe teritoriul României pentru cel puțin un an înaintea depunerii cererii. CCR a constatat că această cerință este constituțională și nu încalcă drepturile fundamentale, fiind în concordanță cu legislația europeană, precum Regulamentul (UE) 2019/1.111.
Decizia nr. 143/2025: Reconfirmarea neconstituționalității privind tergiversarea proceselor
Într-o altă decizie din aceeași dată, 27 martie 2025, Curtea a respins ca inadmisibilă o excepție de neconstituționalitate referitoare la articolul 524 alin. (3) din Codul de procedură civilă, ridicată de Dumitru Voinea și Ecaterina Dogaru într-un dosar aflat pe rolul Tribunalului București. Prevederea contestată stipula că o contestație privind tergiversarea unui proces trebuie soluționată de același complet de judecată care se ocupă de cauza principală. CCR a motivat inadmisibilitatea prin faptul că aceste dispoziții au fost deja declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară, respectiv Decizia CCR nr. 604 din 16 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial. Ambele decizii sunt definitive și general obligatorii.