Sinteză
Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate privind dispozițiile art. 5 și art. 12^1 alin. (1) din Legea nr. 506/2004, confirmând că termenul de 3 ani pentru stocarea datelor de trafic și condițiile de acces ale autorităților sunt conforme Constituției.
Context: Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Eugen Adrian Ionel în Dosarul nr. 25.905/3/2020/a1.5 al Curții de Apel București – Secția a II-a penală. Obiectul excepției a vizat dispozițiile art. 5 și art. 12^1 alin. (1) din Legea nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal și protecția vieții private în sectorul comunicațiilor electronice, precum și art. 152 din Codul de procedură penală. Criticile s-au concentrat pe perioada maximă de 3 ani de stocare a datelor de trafic și pe condițiile de acces ale autorităților la aceste date.
Decizia Curții: Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 125 din 27 februarie 2025, a respins excepția ca neîntemeiată, constatând că dispozițiile contestate sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Decizia este definitivă și general obligatorie.
Prevederi contestate și argumente:
- Art. 5 din Legea nr. 506/2004: Reglementează ștergerea sau anonimizarea datelor de trafic nu mai târziu de 3 ani de la data comunicării, cu excepții pentru facturare, obligații contractuale preplătite sau comercializarea serviciilor cu consimțământul utilizatorului. Autorul excepției a considerat perioada de 3 ani excesivă și disproporționată, invocând jurisprudența CJUE (Hotărârea din 8 aprilie 2014, cauzele conexate Digital Rights Ireland Ltd și Kärntner Landesregierung) care a declarat nevalidă Directiva 2006/24/CE ce prevedea stocarea datelor între 6 și 24 de luni. Curtea Constituțională a reținut că Directiva 2002/58/CE, aplicabilă în prezent, nu impune o perioadă maximă de stocare, iar Legea nr. 506/2004 prevede garanții suficiente pentru protecția datelor.
- Art. 12^1 alin. (1) din Legea nr. 506/2004: Permite accesul instanțelor judecătorești, organelor de urmărire penală sau organelor de stat cu atribuții în domeniul apărării și securității naționale la datele de trafic, identificare echipament și localizare, cu autorizarea prealabilă a judecătorului, în termen de 48 de ore. Autorul excepției a susținut că această prevedere contravine drepturilor fundamentale (viața privată, secretul corespondenței, libertatea de exprimare). Curtea a subliniat că accesul este condiționat de autorizarea judecătorului, asigurând un control eficient împotriva abuzurilor. De asemenea, s-a făcut referire la modificările aduse Codului de procedură penală prin Legea nr. 75/2016, care a stabilit art. 152 ca temei legal unic pentru autorizarea solicitării datelor de trafic și localizare, impunând un test de proporționalitate.
Concluzii Curte: Curtea a considerat că reglementarea termenului de 3 ani pentru stocarea datelor de trafic și condițiile de acces ale autorităților respectă prevederile constituționale (art. 1 alin. (3) și (5), art. 26, 28, 30, 53) și normele de drept european. S-a accentuat că stocarea datelor nu vizează conținutul comunicațiilor și că există garanții procedurale adecvate pentru protecția drepturilor fundamentale.