Sinteză
Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31 alin. (1) lit. d) teza a doua și ale art. 311 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, confirmând că acestea sunt conforme Constituției.
Decizia nr. 184 din 8 aprilie 2025 a Curții Constituționale a analizat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31 alin. (1) lit. d) teza a doua și ale art. 311 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară. Excepția a fost ridicată de Mircea-Ionuț Costea într-o cauză penală aflată în procedura de cameră preliminară la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Dispozițiile contestate vizau compunerea completelor de judecată pentru contestațiile împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii de drepturi și libertăți și judecătorii de cameră preliminară la Înalta Curte de Casație și Justiție (2 judecători), precum și desfășurarea procedurii de cameră preliminară de către un singur judecător din completul de 3 judecători care judecă fondul cauzei în primă instanță la Înalta Curte.
Autorul excepției a susținut că aceste prevederi încalcă principii precum separația puterilor în stat, accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil, nemijlocirii, continuității judecății, independenței și inamovibilității judecătorilor, precum și principiul egalității, creând o situație discriminatorie față de inculpații judecați la instanțele inferioare. S-a argumentat că judecătorii care judecă fondul cauzei, dar nu au participat la camera preliminară, sunt privați de examinarea integrală a litigiului.
Curtea Constituțională a respins excepția ca neîntemeiată, reiterând decizii anterioare (ex. Decizia nr. 718/2020). A reținut că activitatea judecătorului de cameră preliminară nu privește fondul cauzei, ci verifică legalitatea trimiterii în judecată, a probelor și a actelor de urmărire penală. Această fază procesuală este distinctă de judecata pe fond. Curtea a subliniat că principiul nemijlocirii se aplică fazei de judecată pe fond, unde se deliberează asupra vinovăției și pedepsei, nu în camera preliminară. De asemenea, a confirmat că normele privind organizarea judiciară nu sunt discriminatorii și că nu au apărut elemente noi care să justifice o schimbare a jurisprudenței.