Sinteză
Curtea Constituțională a României a soluționat mai multe excepții de neconstituționalitate privind salarizarea polițiștilor și a personalului plătit din fonduri publice, respingând majoritatea criticilor ca inadmisibile sau neîntemeiate și confirmând constituționalitatea anumitor sintagme și dispoziții legale. Decizia este definitivă și general obligatorie.
Decizia Curții Constituționale privind salarizarea polițiștilor și personalului public
Curtea Constituțională a României a pronunțat Decizia nr. 9 din 28 ianuarie 2025, soluționând mai multe excepții de neconstituționalitate ridicate de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din M.A.I. și de diverse instanțe judecătorești.
Obiectul excepțiilor
Excepțiile au vizat mai multe prevederi legale referitoare la salarizarea personalului plătit din fonduri publice, în special:
- Sintagma „de până la” din art. 21 alin. (1) și dispozițiile art. 21 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.
- Sintagma „de până la” din art. 14 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.
- Dispozițiile art. 14 alin. (5) și art. 38 alin. (2) și (3) din Legea-cadru nr. 153/2017.
- Sintagma „structurile centrale ale instituțiilor” din art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, referitoare la o majorare salarială de 12,5%.
- Dispozițiile art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.
Soluția Curții Constituționale
Curtea Constituțională, în componența sa condusă de președintele Marian Enache, a decis următoarele:
- A respins, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (5) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017.
- A respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a sintagmei „de până la” din cuprinsul art. 21 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 și a dispozițiilor art. 21 alin. (2) din aceeași ordonanță, ale art. 38 alin. (2) și (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, precum și a sintagmei „structurile centrale ale instituțiilor” din cuprinsul art. 23 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017.
- A respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma „de până la” din cuprinsul art. 14 alin. (1) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 și dispozițiile art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Decizia este definitivă și general obligatorie, urmând a fi comunicată instanțelor care au sesizat Curtea (Tribunalul Mehedinți, Curtea de Apel București, Curtea de Apel Pitești, Curtea de Apel Timișoara, Tribunalul Hunedoara) și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I.