Sinteză
Curtea Constituțională a României a publicat două decizii importante la data de 11 decembrie 2025, prin care a soluționat excepții de neconstituționalitate referitoare la Codul de procedură penală. O decizie a fost respinsă ca inadmisibilă, vizând renunțarea la urmărirea penală, iar cealaltă a fost respinsă ca neîntemeiată, confirmând constituționalitatea dispozițiilor privind probele în procesul penal.
Decizia nr. 743/2025: Inadmisibilitatea excepției privind renunțarea la urmărirea penală
Prin Decizia nr. 743 din 11 decembrie 2025, Curtea Constituțională a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 318 alin. (16) fraza finală din Codul de procedură penală, în special sintagma „judecătorul a respins cererea de confirmare a soluției de renunțare la urmărirea penală”. Excepția a fost ridicată de reprezentantul Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, în cadrul Dosarului nr. 3.864/299/2021 al Judecătoriei Sectorului 1 București, vizând o infracțiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) din Codul penal. Printre articolele constituționale invocate s-au numărat art. 1 alin. (3) și (5), art. 16, art. 21 alin. (1) și (3), art. 20 alin. (2) și art. 126 din Constituție, precum și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Curtea a făcut referire la Legile nr. 24/2000 și nr. 47/1992, și la o serie de decizii anterioare, printre care Decizia nr. 118 din 10 martie 2020, Decizia nr. 634 din 13 decembrie 2022 și Decizia nr. 639 din 21 noiembrie 2023 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 17 mai 2024).
Decizia nr. 744/2025: Constituționalitatea dispozițiilor privind probele în procesul penal
Decizia nr. 744 din 11 decembrie 2025 a Curții Constituționale a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 126 alin. (4) și (5) din Codul de procedură penală, constatând că acestea sunt constituționale. Excepția a fost formulată de A.F., G.V.N. și G.P., apărați de doamna avocat Andreea Coman din Baroul București, în contextul Dosarului nr. 117/42/2018/a1 al Curții de Apel Ploiești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Au fost invocate articole din Constituție (art. 1 alin. (5), art. 11 alin. (1) și (2), art. 21 alin. (3), art. 24, art. 53, art. 124, art. 126 alin. (1) și (2), art. 131 alin. (1), art. 132, art. 20 alin. (1), art. 148 alin. (2)), precum și art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 47 alin. (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. De asemenea, au fost menționate Legile nr. 47/1992 și nr. 682/2002 privind protecția martorilor (republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 18 aprilie 2014), Codul de procedură penală din 1968 (art. 86^1 alin. 6), și diverse rezoluții și recomandări internaționale, alături de multiple decizii anterioare ale Curții Constituționale, inclusiv Decizia nr. 248 din 16 aprilie 2019, Decizia nr. 784 din 28 noiembrie 2019 și Decizia nr. 511 din 30 iunie 2020 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 782 din 27 august 2020).