Sinteză
Curtea Constituțională a declarat constituționale prevederile Codului de procedură civilă și ale Legii privind organizarea Curții Constituționale, respingând excepțiile de neconstituționalitate legate de procedurile de intervenție și admisibilitatea probelor.
Decizia nr. 79 din 25 februarie 2025 a Curții Constituționale a vizat excepția de neconstituționalitate a unor dispoziții din Codul de procedură civilă (art. 64 alin. (3) și (4), art. 65 alin. (1), art. 255 alin. (1) teza finală) și din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale (art. 29 alin. (5) teza întâi). Excepția a fost ridicată de Cosmin Constantin Mușat și Teodora Condruz.
Autorii excepției au susținut că prevederile art. 64 alin. (3) și (4) din Codul de procedură civilă, în redactarea anterioară și actuală, sunt neconstituționale, deoarece lasă la latitudinea discreționară a instanței admiterea sau respingerea unei cereri de intervenție accesorie, echivalând cu o antepronunțare. De asemenea, au criticat art. 65 alin. (1) din Codul de procedură civilă ca fiind contrar articolelor constituționale privind egalitatea în drepturi, accesul liber la justiție, dreptul la apărare și libera circulație, precum și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În plus, dispozițiile art. 255 alin. (1) teza finală din Codul de procedură civilă au fost considerate neclare și imprecise, deoarece nu prevăd modul în care o probă admisibilă ar duce la soluționarea procesului, putând determina respingerea arbitrară a probelor. Art. 29 alin. (5) teza întâi din Legea nr. 47/1992 a fost criticat în contextul invocării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor din Codul de procedură civilă.
Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (5) teza întâi din Legea nr. 47/1992 ca inadmisibilă, constatând că autorii nu au argumentat pretinsa contrarietate cu Legea fundamentală. În ceea ce privește dispozițiile din Codul de procedură civilă, Curtea le-a declarat constituționale. A reținut că legiuitorul are competența exclusivă de a institui regulile de desfășurare a procesului și că judecătorul, în virtutea rolului său activ, are competența de a aprecia admisibilitatea probelor, dar în limitele prevăzute de lege, asigurând garanțiile accesului liber la justiție și dreptul la apărare.