Sinteză
Decizia nr. 183 din 8 aprilie 2025 a Curții Constituționale declară inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 233 alin. (2) din Codul de procedură penală, referitoare la calculul termenului arestării preventive, deoarece autorul excepției nu mai are un interes real în cauză.
Decizia nr. 183 din 8 aprilie 2025 a Curții Constituționale a vizat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 233 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Cristian Ion Dinu. Autorul a susținut că la calculul termenului de 30 de zile pentru arestul preventiv ar trebui să se ia în considerare și perioada de arest la domiciliu, invocând Decizia nr. 740/2015 a Curții Constituționale, care a stabilit similitudinea dintre arestul preventiv și arestul la domiciliu.
În cazul concret, măsura arestului preventiv a inculpatului a fost înlocuită definitiv cu măsura controlului judiciar. Instanța de trimitere (Curtea de Apel Ploiești) a sesizat Curtea Constituțională, însă Tribunalul Dâmbovița, care a soluționat contestația inițială, a interpretat deja dispozițiile art. 233 alin. (2) C. proc. pen. în sensul deducerii perioadei de arest preventiv executate anterior.
Curtea Constituțională a reținut că, pentru a fi admisibilă, o excepție de neconstituționalitate trebuie să aibă o legătură reală și directă cu soluționarea cauzei pe fond, iar autorul excepției trebuie să aibă un interes personal și real. Deoarece măsura arestului preventiv a fost deja înlocuită cu controlul judiciar, autorul excepției nu mai are un interes real în dezlegarea chestiunii privind calculul termenului arestării preventive.
În consecință, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate ca inadmisibilă, deoarece nu mai îndeplinea condiția legăturii cu soluționarea cauzei pe fond, autorul excepției neavând un interes real în promovarea acesteia.