Sinteză
Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate privind articolele 261 alin. (4) și 264 din Codul de procedură penală, confirmând că modalitatea de comunicare a citațiilor și actelor procedurale este conformă Constituției.
Curtea Constituțională a analizat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 261 alin. (4) și ale art. 264 din Codul de procedură penală, ridicată de Marius Adrian Duhovnicu. Excepția viza modalitatea de comunicare a citațiilor și a altor acte procedurale, în special prin afișarea unei înștiințări pe ușa locuinței, în cazul în care persoana citată nu este găsită.
Autorul excepției a susținut că aceste prevederi încalcă dreptul la apărare și accesul liber la justiție, argumentând că metoda de comunicare nu asigură o informare obiectivă și împiedică exercitarea drepturilor procesuale.
Curtea Constituțională a respins excepția ca neîntemeiată, reiterând jurisprudența anterioară (Deciziile nr. 103/2021, 558/2017, 743/2023). Instanța a constatat că dispozițiile Codului de procedură penală (art. 257-267) reglementează detaliat comunicarea actelor, asigurând, ca regulă, înmânarea personală și, ca excepție, afișarea înștiințării cu informații complete. Această procedură este considerată suficientă pentru a asigura informarea persoanei citate și exercitarea dreptului la apărare. De asemenea, Curtea a subliniat că nerespectarea regulilor de citare atrage nulitatea relativă, conform art. 282 coroborat cu art. 281 din Codul de procedură penală, ceea ce constituie o garanție suplimentară a drepturilor fundamentale. Curtea a concluzionat că stabilirea de termene și condiții de exercitare a drepturilor procesuale de către legiuitor nu reprezintă o restrângere a accesului la justiție, ci o modalitate de asigurare a ordinii și de prevenire a abuzurilor, în conformitate cu art. 126 alin. (2) din Constituție și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.