Sinteză
Curtea Constituțională a României a respins excepția de neconstituționalitate a articolelor 200 alin. (2), (3), (4), (6) și (7) din Codul de procedură civilă, menținând astfel validitatea dispozițiilor referitoare la procedura de anulare a cererilor și reexaminare. Decizia, pronunțată la 21 octombrie 2025, este definitivă și general obligatorie, confirmând constituționalitatea normelor contestate.
Decizia Curții Constituționale privind Codul de procedură civilă
Curtea Constituțională a României a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 200 alin. (2), (3), (4), (6) și (7) din Codul de procedură civilă. Decizia, pronunțată în unanimitate de voturi la data de 21 octombrie 2025, confirmă constituționalitatea acestor articole în raport cu criticile formulate.
Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea Milcovul — S.A. din Focșani, Gheorghe Dorel Kovacs din Timișoara și Simona Tratnik din Bacău, în cadrul unor dosare civile aflate pe rolul judecătoriilor din Focșani, Timișoara și Bacău. Dosarele Curții Constituționale nr. 2.682D/2021 și nr. 2.872D/2021 au fost conexate la Dosarul nr. 1.725D/2021, conform art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.
Dispozițiile contestate ale art. 200 din Codul de procedură civilă reglementează aspecte esențiale ale procedurii civile, incluzând:
- Alin. (2): Trimiterea dosarului către completul sau secția specializată competentă.
- Alin. (3): Comunicarea lipsurilor cererii reclamantului și termenul de 10 zile pentru completări/modificări, sub sancțiunea anulării.
- Alin. (4): Anularea cererii dacă obligațiile de completare/modificare nu sunt îndeplinite în termen.
- Alin. (6): Termenul de 15 zile pentru cererea de reexaminare.
- Alin. (7): Soluționarea cererii de reexaminare de către un alt complet, cu posibilitatea de a reveni asupra anulării.
Autorii excepției au invocat încălcarea mai multor articole din Constituția României, precum art. 1 alin. (5), art. 11, art. 15, art. 16, art. 20, art. 21, art. 24, art. 53, art. 124 și art. 148, precum și articole din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 6, art. 13, art. 14). Curtea a analizat aceste critici în lumina jurisprudenței sale anterioare și a celei a Curții Europene a Drepturilor Omului, inclusiv Decizia din 15 aprilie 2014, pronunțată în Cauza Lefter împotriva României.
Decizia Curții Constituționale este definitivă și general obligatorie, urmând a fi comunicată judecătoriilor implicate și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I.