Sinteză
Curtea Constituțională a României a respins, prin Decizia nr. 420 din 14 octombrie 2025, excepția de neconstituționalitate a articolelor 509 alin. (1) pct. 8 și 511 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, menținând astfel valabilitatea dispozițiilor referitoare la revizuirea hotărârilor judecătorești în cazul existenței unor hotărâri definitive potrivnice.
Decizia Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate
Curtea Constituțională a României a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 și ale art. 511 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă. Decizia, pronunțată în unanimitate de voturi la data de 14 octombrie 2025, confirmă constituționalitatea acestor articole în raport cu criticile formulate.
Contextul excepției
Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Anastasia-Maria Dârmon, reprezentată legal de Marilena Panait, într-un dosar aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția I civilă (Dosarul nr. 3.585/2/2019/a1). Înalta Curte a sesizat Curtea Constituțională cu această excepție, apreciind-o ca neîntemeiată. Ministerul Public, prin procurorul Ioan Laurențiu Sorescu, a susținut, de asemenea, neîntemeierea excepției, invocând Decizia Curții Constituționale nr. 8 din 14 ianuarie 2020.
Prevederile legale contestate
Dispozițiile criticate se referă la condițiile și termenul de revizuire a unei hotărâri judecătorești. Art. 509 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă permite revizuirea unei hotărâri dacă „există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri”. Art. 511 alin. (1) pct. 8 stabilește că termenul de revizuire este de o lună, calculat „de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri” în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8.
Argumente și fundamentare
În motivarea deciziei, Curtea Constituțională a analizat criticile formulate în raport cu art. 1 alin. (5), art. 21 și art. 20 alin. (1) din Constituție, precum și cu art. 6 (dreptul la un proces echitabil) și art. 13 (dreptul la un recurs efectiv) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Curtea a făcut referire la jurisprudența sa anterioară, inclusiv Decizia nr. 23 din 30 ianuarie 2024 și Decizia nr. 576 din 31 octombrie 2024, precum și la alte articole din Codul de procedură civilă, cum ar fi art. 461 alin. (1) și (2), art. 430 alin. (2), art. 513 alin. (4) și art. 431 alin. (2).
Decizia nr. 420 este definitivă și general obligatorie, fiind comunicată Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția I civilă și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I.