Sinteză
Curtea Constituțională a respins o excepție de neconstituționalitate privind dispoziții din Codul de Procedură Penală referitoare la recuzarea judecătorilor și la lipsa căilor de atac pentru deciziile de strămutare, confirmând constituționalitatea acestora.
Decizia Curții Constituționale nr. 149 din 27 martie 2025 abordează o excepție de neconstituționalitate ridicată de Georgeta Chiru Ștefan. Excepția viza dispozițiile art. 67 alin. (2) fraza finală și art. 74 alin. (6) din Codul de procedură penală.
Contextul Excepției
Autoarea excepției a susținut că normele procesual penale criticate sunt neconstituționale deoarece:
- Nu permit formularea unei cereri de recuzare a judecătorului chemat să soluționeze o cerere de recuzare.
- Sentința prin care este soluționată cererea de strămutare nu este supusă niciunei căi de atac.
Aceste critici au fost formulate în contextul unui dosar al Curții de Apel Galați, având ca obiect soluționarea unei cereri de strămutare, în cadrul căreia autoarea a formulat o cerere de recuzare.
Poziția Curții de Apel Galați
Curtea de Apel Galați a apreciat că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, argumentând că reglementarea procedurii de soluționare a cererilor de recuzare reflectă preocuparea legiuitorului pentru asigurarea celerității. De asemenea, a subliniat că strămutarea este o procedură specială, menită să asigure condițiile unui proces echitabil, și că hotărârea de strămutare nu se pronunță asupra fondului cauzei, justificând lipsa unei căi de atac.
Decizia Curții Constituționale
Curtea Constituțională a respins excepția ca neîntemeiată, reiterând jurisprudența sa anterioară. Principalele argumente ale Curții au fost:
- Procedura de recuzare: Nu are caracter jurisdicțional penal în sens material, ci administrativ-judiciar, fiind o chestiune de administrare a actului de justiție. Aceasta nu este o procedură contencioasă care să reclame un tratament jurisdicțional.
- Procedura de strămutare: Este un remediu procesual pentru înlăturarea situațiilor care periclitează desfășurarea normală a unui proces penal. Hotărârea de strămutare nu se pronunță asupra fondului cauzei, ci doar stabilește instanța competentă, iar exercitarea unei căi de atac ar prelungi nejustificat judecarea definitive a cauzelor.
- Accesul liber la justiție și egalitatea în drepturi: Curtea a reafirmat că principiul accesului liber la justiție (art. 21 din Constituție) nu implică accesul la toate structurile judecătorești sau la toate căile de atac prevăzute de lege. Legiuitorul are competența exclusivă de a stabili regulile de desfășurare a procesului. De asemenea, nu există o discriminare între persoanele care formulează o cerere de strămutare și părțile din procesul penal, deoarece situațiile lor sunt diferite.
Curtea a concluzionat că dispozițiile art. 67 alin. (2) fraza finală și art. 74 alin. (6) din Codul de procedură penală sunt constituționale și nu încalcă prevederile Constituției sau ale Convenției Europene a Drepturilor Omului.