Sinteză
Curtea Constituțională a respins, ca inadmisibilă, o excepție de neconstituționalitate privind articolele 107 alin. (1) și (2) din vechea Lege a pensiilor (nr. 263/2010), care reglementau revizuirea și recuperarea sumelor de pensii. Decizia a fost influențată de o modificare legislativă ulterioară (Legea nr. 113/2021) care a introdus o excepție de la termenul de prescripție pentru erorile materiale, considerând că aceasta a remediat aspectele criticate.
Decizia Curții Constituționale privind Legea pensiilor
Curtea Constituțională a României a pronunțat Decizia nr. 217 din 29 aprilie 2025, prin care a respins, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 107 alin. (1) și (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepția a fost ridicată de Mariana Keskin într-un dosar al Curții de Apel București – Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
Articolele criticate se refereau la modul în care casele teritoriale de pensii operează modificări prin decizie de revizuire, în situația constatării de diferențe între sumele stabilite/plătite și cele legal cuvenite, precum și la termenul general de prescripție pentru acordarea sau recuperarea acestor sume.
Contextul legislativ și motivarea deciziei
Legea nr. 263/2010 a fost abrogată ulterior prin Legea nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii. Cu toate acestea, Curtea Constituțională a reținut că efectele juridice ale legilor abrogate pot continua să se producă, justificând controlul de constituționalitate. Un aspect crucial în decizia Curții a fost modificarea legislativă ulterioară sesizării, prin Legea nr. 113/2021, care a completat art. 107 din Legea nr. 263/2010 cu un nou alineat, alin. (21). Acesta prevede o excepție de la termenul general de prescripție în cazul erorilor materiale, de calcul sau al greșelilor de redactare, omisiunilor sau mențiunilor greșite, permițând recuperarea sumelor neplătite de către beneficiarul dreptului la pensie.
Prin această completare, Curtea a considerat că obiecțiile de neconstituționalitate invocate de autoarea excepției (referitoare la art. 1 alin. (4) și (5), art. 21, art. 44 și art. 47 alin. (2) din Constituție, precum și art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale) au fost remediate, făcând excepția inadmisibilă. Decizia a fost luată în unanimitate de voturi și este definitivă și general obligatorie.