Sinteză
Decizia Curții Constituționale nr. 147/2025 respinge excepția de neconstituționalitate a unor dispoziții din Codul de procedură penală referitoare la măsuri preventive, reafirmând constituționalitatea acestora și rolul judecătorului în evaluarea oportunității lor.
Decizia Curții Constituționale privind măsuri preventive
Decizia nr. 147 din 27 martie 2025 a Curții Constituționale (CCR) respinge excepția de neconstituționalitate a unor dispoziții din Codul de procedură penală (art. 208 alin. (5) cu referire la art. 207 alin. (4), ale art. 211 alin. (2) și ale art. 242 alin. (2)). Excepția a fost ridicată de Daniel Gabriel Husein într-o cauză privind verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului la domiciliu.
Autorul excepției a susținut că măsura controlului judiciar, fiind cea mai ușoară măsură preventivă, ar trebui să poată fi dispusă ori de câte ori este necesar, fără condiții suplimentare legate de natura faptei sau pericolul pentru ordinea publică. Acesta a argumentat că reglementarea actuală reprezintă un regres față de Codul de procedură penală din 1968, care permitea eliberarea provizorie sub control judiciar. În opinia sa, cerințele art. 23 alin. (10) din Constituție, care prevede dreptul persoanei arestate preventiv de a fi pusă în libertate provizorie sub control judiciar, nu sunt satisfăcute.
Tribunalul Brăila a considerat excepția neîntemeiată, subliniind că art. 23 alin. (10) din Constituție oferă posibilitatea de a adresa o cerere instanței, dar nu garantează reușita acesteia, decizia aparținând magistratului național. Guvernul României a susținut, de asemenea, că excepția este neîntemeiată, argumentând că înlocuirea măsurilor preventive (arest preventiv sau arest la domiciliu) cu măsuri mai ușoare (control judiciar sau control judiciar pe cauțiune) este posibilă doar dacă s-au schimbat temeiurile inițiale sau au apărut temeiuri noi care justifică menținerea măsurii, iar măsura mai ușoară este suficientă pentru atingerea scopului prevăzut de lege.
Curtea Constituțională a reținut că normele criticate au fost deja supuse controlului constituțional și au fost declarate constituționale prin Decizia nr. 59 din 1 februarie 2024. CCR a reiterat că măsurile preventive sunt instituții de drept procesual penal cu caracter de constrângere, menite să asigure buna desfășurare a procesului penal și tragerea la răspundere penală a persoanelor care au săvârșit infracțiuni. Acestea sunt măsuri care restrâng, pentru perioade limitate, exercitarea unor drepturi fundamentale, dar sunt instituite cu garanții procesuale pentru a preveni abuzul. Curtea a concluzionat că evaluarea împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei inculpatului determină luarea unei măsuri preventive mai ușoare, asigurând proporționalitatea și necesitatea acesteia în raport cu scopul urmărit. Astfel, inculpatul are dreptul de a solicita înlocuirea unei măsuri preventive, dar nu o certitudine a obținerii acesteia, decizia revenind exclusiv judecătorului.