Sinteză
Decizia nr. 150 din 27 martie 2025 a Curții Constituționale respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 242 alin. (3) din Codul de procedură penală, referitoare la sintagma „la cerere”, considerând că normele sunt clare și previzibile în privința înlocuirii măsurilor preventive.
Decizia nr. 150 din 27 martie 2025 a Curții Constituționale a avut ca obiect soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 242 alin. (3) din Codul de procedură penală, cu referire la sintagma „la cerere”. Excepția a fost ridicată de Pascu Bănică, susținând că norma este neclară și permite interpretări arbitrare, încălcând principiile legalității și previzibilității legii, precum și dreptul la libertate individuală și siguranța persoanei.
Curtea Constituțională a reținut că motivele de neconstituționalitate invocate au mai fost examinate și respinse ca neîntemeiate prin Decizia nr. 218 din 12 aprilie 2016. În motivarea soluției sale, Curtea a constatat că dispozițiile legale criticate sunt suficient de clare și previzibile, permițând destinatarilor să anticipeze posibilitatea înlocuirii unei măsuri preventive cu una mai grea. Această evaluare se bazează pe împrejurările concrete ale cauzei și pe conduita inculpatului, fiind necesară pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1) din Codul de procedură penală, respectiv asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, împiedicarea sustragerii suspectului/inculpatului sau prevenirea săvârșirii unei alte infracțiuni.
Curtea a subliniat că, chiar dacă inculpatul nu încalcă obligațiile inițiale, împrejurările concrete sau atitudinea manifestată pot justifica lipsa de proporționalitate a măsurii preventive mai ușoare. Judecătorul de drepturi și libertăți acționează în conformitate cu exigențele constituționale ale art. 23 alin. (1) și (2), care permit arestarea doar în cazurile și cu procedura prevăzute de lege.
În ceea ce privește sintagma „la cerere”, Curtea a clarificat că, analizată în ansamblul normelor procesual penale (art. 215 alin. (7) și art. 221 alin. (11) C. proc. pen.), singurul titular al unei cereri de înlocuire a unei măsuri preventive cu una mai grea este procurorul. Prin urmare, dispozițiile art. 242 alin. (3) C. proc. pen. îndeplinesc condițiile de claritate și previzibilitate.
În consecință, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate ca neîntemeiată, constatând că dispozițiile art. 242 alin. (3) din Codul de procedură penală, cu referire la sintagma „la cerere”, sunt constituționale.