Sinteză
Curtea Constituțională a României a respins excepția de neconstituționalitate a articolului 78 alin. (2) din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, în redactarea sa anterioară modificărilor din 2024. Decizia, pronunțată la 18 septembrie 2025, confirmă constituționalitatea dispozițiilor contestate și este definitivă și general obligatorie.
Decizia Curții Constituționale privind siguranța rutieră
Curtea Constituțională a României a pronunțat Decizia Nr. 383 din 18 septembrie 2025, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 78 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice. Această decizie vizează redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 84/2024, care a modificat și completat acte normative în scopul creșterii siguranței rutiere.
Contextul excepției de neconstituționalitate
Excepția a fost ridicată de domnul Petrică-Liviu Pricop, într-un dosar aflat pe rolul Judecătoriei Botoșani (Dosarul nr. 1.535/193/2020), și, din oficiu, de Curtea de Apel Ploiești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie (în Dosarul nr. 10.115/204/2019). Guvernul României a considerat excepția neîntemeiată. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au transmis puncte de vedere.
Constatarea Curții și implicațiile deciziei
Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile contestate sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Decizia este definitivă și general obligatorie, urmând a fi comunicată Judecătoriei Botoșani și Curții de Apel Ploiești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I.
În fundamentarea deciziei, Curtea a făcut referire la numeroase acte normative și jurisprudență, inclusiv la Constituția României, Codul penal, Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, precum și la Protocolul nr. 1 și nr. 2 anexate Tratatului de la Lisabona. De asemenea, au fost invocate decizii anterioare ale Curții Constituționale și hotărâri ale Curții Europene a Drepturilor Omului.