Sinteză
Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a articolului 12 alineatul (2) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, menținând că prevederile contestate nu contravin Constituției.
Decizia nr. 44 a Curții Constituționale abordează o excepție de neconstituționalitate referitoare la articolul 12 alineatul (2) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții. Excepția a fost ridicată de Tribunalul Constanța, care a susținut că prevederea, ce permite solicitarea suspendării autorizațiilor de construire în instanță, contravine articolului 123 alineatul (5) din Constituție. Acesta din urmă prevede suspendarea de drept a actelor administrative atacate de prefect.
Instanța care a ridicat excepția a argumentat că Legea nr. 50/1991, prin condiționarea suspendării de o cerere expresă a prefectului și de aprobarea instanței, subminează principiul constituțional al suspendării automate pentru actele contestate de prefect. De asemenea, s-a sugerat că legea, în forma sa actuală, ar putea limita dreptul de a contesta autorizațiile de construire doar la prefect, excluzând alte părți afectate.
Curtea Constituțională a reținut că a mai pronunțat o decizie anterioară (Decizia nr. 643/2024) pe aspecte similare, constatând neconstituționalitatea atât a articolului 12 alineatul (1), cât și a alineatului (2) din Legea nr. 50/1991. Această decizie anterioară a stabilit că prevederile contestate restricționau dreptul persoanelor vătămate de a ataca autorizațiile și nu asigurau suspendarea de drept pentru actele contestate de prefect.
În consecință, bazându-se pe jurisprudența sa anterioară, Curtea a declarat excepția de neconstituționalitate ca fiind inadmisibilă. A reiterat că prerogativele constituționale ale prefectului în materie de tutelă administrativă implică suspendarea de drept a actelor contestate, fără a fi necesară o cerere expresă de suspendare din partea prefectului sau o decizie discreționară a instanței.