Curtea Constituțională respinge excepția privind înghețarea salariilor bugetare în 2021-2022 | Decizia nr. 186/2025

Decizia Curții

Curtea Constituțională a României (CCR) a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Sindicatul Național Pro Lex cu privire la ordonanțele de urgență care au suspendat creșterea salariilor personalului plătit din fonduri publice în anii 2021 și 2022[cite: 307]. Decizia vizează Ordonanța de Urgență a Guvernului (OUG) nr. 226/2020 și OUG nr. 130/2021, acte normative care au menținut salariile la nivelul din decembrie 2020 și au eșalonat plata drepturilor salariale obținute în instanță[cite: 30, 32, 33, 128].

Contextul și Argumentele

Sindicatul a argumentat că Guvernul a încălcat Constituția prin adoptarea acestor măsuri în regim de urgență, susținând că nu a existat o situație extraordinară care să justifice înghețarea salariilor prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017[cite: 129, 130]. De asemenea, a invocat încălcarea principiului egalității, al securității juridice și a dreptului de proprietate prin eșalonarea pe o perioadă de 5 ani a plăților stabilite prin hotărâri judecătorești definitive [cite: 136, 146].

Motivarea CCR

În motivarea sa, Curtea a reafirmat jurisprudența sa anterioară pe teme similare, concluzionând următoarele:

• Justificarea Urgenței: Măsurile fiscal-bugetare au fost justificate de contextul extraordinar generat de pandemia de COVID-19 și de necesitatea asigurării stabilității bugetare a statului, cerințele constituționale pentru emiterea unei ordonanțe de urgență fiind îndeplinite [cite: 214, 219, 220].
• Nediscriminare: Măsura de plafonare a salariilor s-a aplicat unitar întregului personal plătit din fonduri publice, fără a crea discriminări între categorii socio-profesionale [cite: 242, 246].
• Politica Salarială: Stabilirea nivelului de salarizare pentru personalul bugetar este o prerogativă a legiuitorului (inclusiv a Guvernului, ca legiuitor delegat), care trebuie să o adapteze la condițiile economice și sociale existente [cite: 252, 255].
• Dreptul de Proprietate: Drepturile salariale viitoare, care nu au fost încă prestate, reprezintă o speranță legitimă, dar nu un „bun” în sensul protecției constituționale a proprietății[cite: 259]. În ceea ce privește eșalonarea plăților stabilite judecătorește, Curtea a considerat că măsura urmărește un scop legitim – asigurarea stabilității economice a țării – și păstrează un raport rezonabil de proporționalitate, fără a nega dreptul în sine [cite: 285, 298].

Astfel, Curtea a constatat că dispozițiile criticate sunt constituționale[cite: 317].