Sinteză
Două decizii ale Curții Constituționale au respins excepții de neconstituționalitate privind acte normative referitoare la salarizarea personalului din sectorul public, confirmând validitatea prevederilor contestate, chiar dacă acestea au fost ulterior abrogate. Deciziile sunt definitive și general obligatorii.
Decizia nr. 532 din 23 octombrie 2025
Această decizie a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008 și ale art. 4 alin. (2) din Legea nr. 285/2010. Excepția a fost ridicată de Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” pentru membrii Gabriel Andrei și alții, în cadrul Dosarului nr.13.810/3/2020* al Tribunalului București — Secția a II-a contencios administrativ și fiscal. Curtea a constatat că prevederile contestate, deși abrogate ulterior prin Legea-cadru nr. 330/2009 și Legea-cadru nr. 153/2017, nu contravin Constituției. Ordonanța Guvernului nr. 8/2008 viza salarizarea personalului militar și civil din instituțiile de apărare, ordine publică și siguranță națională, precum și a polițiștilor și funcționarilor publici din penitenciare, stabilind valori de referință sectorială de 193,4694 lei începând cu 1 aprilie 2008 și 197,3387 lei începând cu 1 octombrie 2008. Legea nr. 285/2010 reglementa salarizarea personalului plătit din fonduri publice pentru anul 2011.
Decizia nr. 536 din 23 octombrie 2025
Prin această decizie, Curtea Constituțională a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (51) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 și ale art. 31 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015. Excepția a fost ridicată de Ministerul Justiției în Dosarul nr.4.536/120/2019 al Curții de Apel Ploiești — Secția I civilă. Și în acest caz, dispozițiile criticate au fost abrogate prin Legea-cadru nr. 153/2017. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 se refereau la salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anii 2015 și, respectiv, 2016, precum și la alte măsuri fiscal-bugetare.
Ambele decizii sunt definitive și general obligatorii, fiind comunicate instanțelor de judecată respective și publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.