Sinteză
Curtea Constituțională a României a respins excepția de neconstituționalitate a articolului 973 din Codul civil, care reglementează dreptul de abitație al soțului supraviețuitor, confirmând astfel constituționalitatea acestor dispoziții. Decizia este definitivă și obligatorie, clarificând aspecte legate de drepturile locative în caz de moștenire.
Constituționalitatea dreptului de abitație al soțului supraviețuitor
Curtea Constituțională a României a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 973 din Codul civil, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011. Decizia nr. 576 a fost pronunțată la data de 6 noiembrie 2025 și este definitivă și general obligatorie.
Excepția a fost ridicată de doamna Ștefania Tănase (Margaș) în cadrul Dosarului nr. 29.471/4/2020 al Judecătoriei Sectorului 4 București – Secția civilă. Autorul excepției a invocat încălcarea mai multor articole din Constituție, printre care art. 1 alin. (3) și (5), art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1)-(3), art. 44 alin. (2), art. 46, art. 57, art. 127, precum și art. 11 și 20 coroborate cu art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Guvernul a considerat excepția neîntemeiată, iar Parlamentul și Avocatul Poporului nu au comunicat puncte de vedere. Curtea a constatat că dispozițiile art. 973 din Codul civil sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Prevederile art. 973 din Codul civil
Articolul 973 din Codul civil reglementează dreptul de abitație al soțului supraviețuitor, stipulând următoarele:
- (1) Soțul supraviețuitor care nu este titular al niciunui drept real de a folosi o altă locuință corespunzătoare nevoilor sale beneficiază de un drept de abitație asupra casei în care a locuit până la data deschiderii moștenirii, dacă această casă face parte din bunurile moștenirii.
- (2) Dreptul de abitație este gratuit, inalienabil și insesizabil.
- (3) Oricare dintre moștenitori poate cere fie restrângerea dreptului de abitație, dacă locuința nu este necesară în întregime soțului supraviețuitor, fie schimbarea obiectului abitației, dacă pune la dispoziția soțului supraviețuitor o altă locuință corespunzătoare.
- (4) Dreptul de abitație se stinge la partaj, dar nu mai devreme de un an de la data deschiderii moștenirii. Acest drept încetează, chiar înainte de împlinirea termenului de un an, în caz de recăsătorire a soțului supraviețuitor.
- (5) Toate litigiile cu privire la dreptul de abitație reglementat prin prezentul articol se soluționează de către instanța competentă să judece partajul moștenirii, care va hotărî de urgență, în camera de consiliu.