Sinteză
Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca inadmisibilă o sesizare a Tribunalului Argeș privind stabilirea salariului de bază pentru asistenții sociali începând cu 1 octombrie 2023. Decizia a fost motivată de neîndeplinirea condițiilor legale de admisibilitate și de lipsa unor dezlegări de principiu anterioare ale ÎCCJ, fiind obligatorie conform Codului de procedură civilă.
Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție privind salarizarea asistenților sociali
Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ), prin Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a pronunțat Decizia nr. 22 din 26 ianuarie 2026, în dosarul nr. 2.727/1/2024. Această decizie vizează o sesizare formulată de Tribunalul Argeș – Secția civilă, în dosarul nr. 2.696/109/2024, înregistrată la ÎCCJ la data de 22 noiembrie 2024.
Chestiunea de drept supusă dezbaterii se referea la stabilirea cuantumului salariului de bază, începând cu 1 octombrie 2023, pentru asistenții sociali (părinte social, îngrijitor la domiciliu, asistent personal, asistent personal profesionist) încadrați în anexa nr. II — Familia ocupațională de funcții bugetare „Sănătate și asistență socială” Cap. 3 — Instituții și unități de asistență socială/servicii sociale cu sau fără cazare pct. 3.2. poz. 45.
Conform sesizării, valoarea nominală a salariului de bază gradația 0 pentru anul 2022, stabilită potrivit anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, era de 2.535 lei. Aceasta era comparată cu salariul de bază minim brut pe țară de 3.300 lei, stabilit prin Hotărârea Guvernului nr. 900/2023, intrată în vigoare la 1 octombrie 2023. O reclamantă, angajată din anul 2001 ca îngrijitor personal al fiului său încadrat în grad de handicap la o Unitate Administrativ-Teritorială, a avut salariul de bază lunar brut modificat la 3.465 lei printr-un act adițional, dar a solicitat documente salariale pentru a clarifica situația.
ÎCCJ a respins sesizarea ca inadmisibilă, motivând că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, inclusiv inexistența unor dezlegări de principiu anterioare ale ÎCCJ. Decizia este obligatorie, conform dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
În cadrul procesului, au fost menționate diverse acte normative, inclusiv Legea nr. 53/2003 — Codul muncii, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022, Legea-cadru nr. 153/2017, precum și alte hotărâri de guvern și ordonanțe de urgență relevante pentru salarizarea personalului bugetar și soluționarea litigiilor de muncă. Opinii de specialitate au fost furnizate de Universitatea Ecologică din București și Facultatea de Drept din cadrul Academiei de Studii Economice București. De asemenea, a fost analizată jurisprudența instanțelor naționale, inclusiv Curtea de Apel București, Tribunalul București, Tribunalul Ialomița, Tribunalul Ilfov, Curtea de Apel Iași, Tribunalul Iași, Curtea de Apel Oradea, Tribunalul Bihor și Tribunalul Prahova.