Sinteză
Înalta Curte de Casație și Justiție a emis două decizii semnificative: una prin care a declarat inadmisibilă o sesizare privind invocarea suspendării prescripției în apel pentru litigii non-salariale, și alta prin care a clarificat că termenul "cercetat" din Codul Rutier se referă exclusiv la urmărirea penală *in personam*.
Înalta Curte de Casație și Justiție clarifică aspecte juridice esențiale
Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ), prin Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a pronunțat două decizii importante care aduc clarificări în interpretarea unor dispoziții legale, având impact asupra practicii judiciare.
Decizia nr. 400 din 17 noiembrie 2025: Inadmisibilitatea invocării suspendării prescripției în apel
ÎCCJ a respins, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Iași — Secția conflicte de muncă și asigurări sociale. Sesizarea viza interpretarea articolelor 2.535 și 2.532 pct. 3 din Codul civil, prin raportare la Decizia nr. 19 din 3 iunie 2019 a ÎCCJ, cu privire la posibilitatea invocării cauzei de suspendare a cursului prescripției dreptului material la acțiune direct prin cererea de apel. Motivul inadmisibilității a fost că litigiul de fond, care implica un prejudiciu de 2.000 de lei (ulterior 3.300,68 lei) cauzat de un fost director al Direcției Județene de Pază și Protecție Iași prin utilizarea neautorizată a unui autovehicul, nu se încadra în categoria celor prevăzute limitativ la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, care se referă la componenta salarială sau prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice.
Decizia nr. 414 din 24 noiembrie 2025: Înțelesul noțiunii de „cercetat” în Codul Rutier
ÎCCJ a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Oradea — Secția de contencios administrativ și fiscal și a dezlegat chestiunea de drept privind interpretarea noțiunii de „cercetat” din art. 114 alin. (1) lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice. Curtea a stabilit că înțelesul acestei noțiuni se referă doar la desfășurarea urmăririi penale in personam, și nu și la urmărirea penală in rem. Această clarificare este crucială pentru cazurile de anulare a permisului de conducere, cum a fost cel al reclamantului AB, al cărui permis a fost anulat după ce a fost condamnat pentru conducere fără permis, deși obținuse permisul înainte de a dobândi calitatea de suspect în dosarul penal.
Ambele decizii sunt obligatorii, conform art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.