Sinteză
Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca inadmisibilă o sesizare a Tribunalului Ilfov privind menținerea suspendării drepturilor salariale pentru militari, polițiști și funcționari publici cu statut special, după abrogarea Legii-cadru nr. 284/2010.
Obiectul sesizării
Sesizarea, formulată de Tribunalul Ilfov – Secția civilă în Dosarul nr. 1.824/93/2024, viza clarificarea dacă suspendarea exercițiului dreptului militarilor, polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special, prevăzută de art. 20 din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, mai acționează în prezent sau a încetat odată cu abrogarea acestui act normativ.
Decizia ÎCCJ
Completul de judecată, prezidat de Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, a decis să respingă sesizarea ca inadmisibilă. Decizia este obligatorie conform art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Context legislativ și părți implicate
Printre părțile menționate în proces se numără reclamanți, Penitenciarul București Jilava, Baza de Aprovizionare, Gospodărire și Reparații, și Penitenciarul București Rahova. Ministerul Afacerilor Interne a depus un memoriu amicus curiae. Temeiul legal al sesizării a fost art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. Decizia face referire la o amplă legislație anterioară și jurisprudență relevantă, inclusiv Legea-cadru nr. 284/2010 (abrogată de Legea-cadru nr. 153/2017 la 1 iulie 2017) și numeroase alte acte normative privind salarizarea personalului bugetar și statutul cadrelor militare și judecătorilor, cum ar fi Constituția României, Legea nr. 80/1995, Legea nr. 223/2015, Legea nr. 312/2004, Regulamentul Băncii Naționale a României nr. 5/2024, Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, Legea nr. 24/2000, Legea nr. 118/2010, Legea nr. 285/2010, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008, Legea nr. 283/2011, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012, Legea nr. 36/2014, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013, Legea nr. 28/2014, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, Legea nr. 71/2015, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2017, Legea nr. 115/2017, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017, Legea nr. 80/2018, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021, Legea nr. 303/2004, Legea nr. 303/2022, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022. De asemenea, sunt citate decizii anterioare ale ÎCCJ, precum Decizia nr. 16 din 8 iunie 2015, Decizia nr. 5 din 5 martie 2018, Decizia nr. 9 din 19 februarie 2018, Decizia nr. 20 din 20 mai 2019, Decizia nr. 22 din 20 mai 2024, Decizia nr. 10 din 4 aprilie 2016, Decizia nr. 70 din 23 octombrie 2023, Decizia nr. 70 din 11 noiembrie 2024 și Decizia nr. 68 din 3 martie 2025.