Sinteză
Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca inadmisibilă o sesizare a Tribunalului Suceava privind egalizarea salariilor funcționarilor din parchete. Curtea a motivat că subiectul a fost deja clarificat printr-o decizie anterioară, care stabilește că drepturile salariale obținute individual în instanță nu pot fi folosite ca referință pentru egalizarea la nivel maxim.
Sesizare respinsă privind Legea salarizării
Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ) a respins, prin Decizia nr. 339/2025, o sesizare formulată de Tribunalul Suceava ca fiind inadmisibilă.
Sesizarea viza interpretarea articolului 39 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Concret, se solicita clarificarea dacă salariile funcționarilor publici din cadrul parchetelor pot fi stabilite la nivelul maxim în plată, incluzând drepturi salariale (suplimente de post și de treaptă de 25%) acordate altor funcționari prin hotărâri judecătorești definitive.
Motivarea deciziei
ÎCCJ a constatat că problema de drept a fost deja soluționată printr-o decizie anterioară, obligatorie, respectiv Decizia ÎCCJ nr. 143 din 5 mai 2025. Aceasta a stabilit că sintagma „nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare (...) din cadrul aceleiași familii ocupaționale” nu include drepturile salariale recunoscute prin hotărâri judecătorești individuale, care au un caracter subiectiv și nu pot fi extinse la alte persoane.
Prin urmare, nefiind îndeplinită condiția noutății chestiunii de drept, sesizarea a fost respinsă. Cazul de fond a fost inițiat de Sindicatul Proeresis MP împotriva Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava și a Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava.