Sinteză
Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca inadmisibilă o sesizare privind capacitatea procesuală a caselor locale de pensii în litigiile de contencios administrativ, motivând că întrebarea era ipotetică și nu avea o legătură directă cu soluționarea cauzei. Decizia este obligatorie și clarifică condițiile de admisibilitate a sesizărilor pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
Obiectul sesizării și decizia Înaltei Curți
Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ), prin Decizia nr. 288 din 30 iunie 2025, pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a respins ca inadmisibilă sesizarea formulată de Curtea de Apel Cluj – Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale. Sesizarea viza lămurirea chestiunii de drept dacă o casă locală de pensii, entitate fără personalitate juridică, poate sta în judecată în calitate de pârâtă în litigiile în care se contestă o decizie emisă de aceasta în temeiul articolului 179 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Motivul inadmisibilității
ICCJ a considerat că nu este îndeplinită condiția legăturii chestiunii de drept cu soluționarea litigiului, calificând întrebarea ca fiind ipotetică. Această decizie subliniază importanța ca întrebările adresate Înaltei Curți pentru dezlegarea unor chestiuni de drept să fie direct relevante și necesare pentru soluționarea cauzei în care au fost formulate, evitând astfel pronunțarea pe aspecte teoretice sau premature.
Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție este obligatorie, conform prevederilor articolului 521 alineatul (3) din Codul de procedură civilă, stabilind un precedent important în interpretarea capacității procesuale a entităților fără personalitate juridică în litigiile de contencios administrativ și de asigurări sociale.