Sinteză
Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat inadmisibilă o sesizare a Curții de Apel București privind interpretarea unor articole din Codul de procedură civilă, Legii insolvenței și Codului de procedură fiscală. Decizia viza clarificarea unor aspecte legate de răspunderea solidară și executarea silită în contextul unor creanțe fiscale și de insolvență.
Inadmisibilitatea unei Chestiuni de Drept privind Insolvența și Fiscalitatea
Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ), prin Decizia nr. 26 din 9 februarie 2026, a respins ca inadmisibilă sesizarea formulată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, privind dezlegarea unor chestiuni de drept. Sesizarea viza interpretarea dispozițiilor art. 430, 431, 432, 433, 434 și 435 din Codul de procedură civilă, art. 169 alin. (1) lit. d) și e) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, precum și art. 25 alin. (2) lit. b) și d) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.
Cauza de fond, în care reclamant era K.J., implica Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Covasna și Direcția Generală de Reglementare a Colectării Creanțelor Bugetare București. Litigiul se referea la o sumă executată silit în Slovacia, de 2.444.572 lei, și la o decizie de antrenare a răspunderii solidare pentru suma de 809.583 lei, dispusă de Curtea de Apel Brașov într-un dosar de insolvență. Decizia ÎCCJ este obligatorie conform art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.