Sinteză
Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibilă, sesizarea Tribunalului Bihor privind salarizarea polițiștilor de penitenciare care nu ocupă o funcție similară, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate conform OUG nr. 62/2024, deoarece chestiunea de drept nu este dificilă și a fost deja abordată în jurisprudența anterioară a ÎCCJ.
Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a pronunțat Decizia nr. 284 din 30 iunie 2025, prin care a respins, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Bihor – Secția a III-a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 3.079/111/2022. Sesizarea viza dezlegarea unei chestiuni de drept referitoare la salarizarea polițiștilor de penitenciare care nu ocupă o funcție similară, în contextul prevederilor art. 7 lit. g) și art. 39 alin. (1), (2) și (4) din Legea-cadru nr. 153/2017.
Cauza de fond, inițiată de Sindicatul Independent al Lucrătorilor din Penitenciarul Oradea 2012 împotriva Penitenciarului Oradea, solicita salarizarea la nivelul maxim al coeficienților de ierarhizare și acordarea diferențelor bănești începând cu 19 septembrie 2019. Tribunalul Bihor a sesizat ÎCCJ în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, care instituie o procedură specială pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.
ÎCCJ a analizat condițiile de admisibilitate ale sesizării conform OUG nr. 62/2024, care, spre deosebire de Codul de procedură civilă, nu mai prevede condiția noutății chestiunii de drept, dar menține cerința ca problema să nu fi făcut obiectul statuării ÎCCJ și să nu fie în curs de soluționare printr-un recurs în interesul legii. Completul a constatat că, deși există o cauză în curs de judecată și aceasta se încadrează în domeniul de reglementare al OUG nr. 62/2024, celelalte două condiții nu sunt îndeplinite.
În esență, ÎCCJ a apreciat că problema de drept nu prezintă o dificultate reală de interpretare, iar instanța de trimitere nu a indicat o practică judiciară neunitară semnificativă. Mai mult, ÎCCJ a statuat deja, prin Decizii precum nr. 23/2016 și nr. 51/2019, că principiul egalizării salariului de bază este limitat la funcțiile similare, iar coeficienții de ierarhizare sunt stabiliți prin acte normative superioare (Hotărârea Guvernului nr. 0610/2017) și ordine ale ministrului justiției, care nu pot fi modificate de instanțe prin analogie. De asemenea, deciziile directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor (nr. 745/2022, nr. 211/2023) produc efecte doar de la data emiterii lor, respectând principiul neretroactivității legii.
Prin urmare, ÎCCJ a respins sesizarea ca inadmisibilă, considerând că nu există o chestiune de drept veritabilă care să necesite o hotărâre prealabilă. Decizia este definitivă, general obligatorie și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.