Sinteză
Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca inadmisibilă o sesizare privind interpretarea articolelor 107 și 165 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 referitoare la recalcularea pensiilor, în special în cazurile în care veniturile din adeverințe sunt mai mici decât cele din carnetul de muncă.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 210 din 26 mai 2025, a respins ca inadmisibilă o sesizare formulată de Tribunalul Vâlcea – Secția I civilă. Sesizarea viza dezlegarea unei chestiuni de drept referitoare la interpretarea articolelor 107 și 165 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Chestiunea de drept supusă analizei era dacă, în situația în care o casă teritorială de pensii este obligată printr-o hotărâre judecătorească să recalculeze drepturile de pensie pe baza veniturilor lunare rezultate dintr-o adeverință emisă de fostul angajator, aferente unor perioade anterioare datei de 1 aprilie 2001, este legală scăderea cuantumului pensiei dacă veniturile din adeverință se dovedesc a fi mai mici decât cele care au stat la baza calculului inițial al pensiei, preluate din carnetul de muncă, sau, dimpotrivă, se impune menținerea în plată a cuantumului pensiei stabilit anterior.
Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curți a considerat sesizarea inadmisibilă, argumentând că aceasta nu expune o veritabilă "chestiune de drept" în sensul jurisprudenței sale, ci mai degrabă obiectul procesului și nelămuriri privind modul de soluționare a acestuia. Curtea a subliniat că rezolvarea litigiului concret, prin aplicarea legii la circumstanțele de fapt particulare ale cauzei, rămâne în puterea suverană a judecătorului cauzei, fiind o atribuție inerentă funcției jurisdicționale.