Sinteză
Înalta Curte de Casație și Justiție a clarificat, prin Decizia nr. 415/2025, că salariații au dreptul la compensație dublă pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal, chiar dacă aceasta nu depășește durata normală a timpului de muncă. O altă chestiune privind repausul zilnic a fost respinsă ca inadmisibilă.
Clarificări ale Înaltei Curți privind repausul săptămânal și compensațiile pentru munca prestată
Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ), Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a pronunțat Decizia nr. 415 din 24 noiembrie 2025, oferind interpretări esențiale ale Codului muncii. Sesizarea a fost formulată de Curtea de Apel Iași – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în contextul unui litigiu între Sindicatul Mișcarea Feroviară (reclamant, în numele membrului de sindicat AB) și Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători „C.F.R. Călători” — S.A. București — Sucursala Regională de Transport Feroviar de Călători Iași (pârâtă).
ÎCCJ a respins, ca inadmisibilă, prima chestiune de drept referitoare la interpretarea art. 115 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 — Codul muncii, privind dacă perioada de repaus de 24 de ore reprezintă un repaus zilnic derogatoriu care se cumulează cu repausul săptămânal sau este o prevedere autonomă.
În schimb, Curtea a admis a doua chestiune de drept și a stabilit, în interpretarea art. 137 alin. (5) din Codul muncii, că: „Compensația pentru munca desfășurată în zile de repaus săptămânal, egală cu dublul compensațiilor aferente sporului pentru munca suplimentară, se cuvine salariatului chiar dacă munca prestată în zile de repaus săptămânal nu este în afara duratei normale a timpului de muncă.” Această decizie este obligatorie conform art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Litigiul inițial, desfășurat în perioada 3 decembrie 2016 - 3 decembrie 2019, a avut ca rezultat o sentință a Tribunalului Iași care obliga pârâta la plata unui spor de ore suplimentare de 200%.