Decizia Curții Constituționale nr. 67/2025 privind Codul fiscal

Curtea Constituțională a României a publicat Decizia nr. 67 din 25 februarie 2025, prin care a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 458 alin. (1) și (4) și ale art. 459 alin. (1)-(3) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.

Contextul excepției

Excepția a fost ridicată în Dosarul nr. 21.670/3/2019 al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal. Autoarea excepției a susținut că prevederile criticate instituie o discriminare între persoanele fizice care cedează folosința bunurilor, prin stabilirea unor obligații fiscale și niveluri de impozitare diferite, în funcție de calitatea juridică a chiriașului (persoană fizică sau juridică) și de activitatea comercială desfășurată de acesta. S-a argumentat că, în acest context, o clădire rezidențială se transformă în nerezidențială, aplicându-i-se o cotă de impozitare disproporționată și abuzivă, ceea ce contravine principiilor egalității în fața legii și a așezării juste a sarcinilor fiscale.

Poziția Ministerului Public

Reprezentantul Ministerului Public a solicitat respingerea excepției ca neîntemeiată, argumentând că legiuitorul are deplina libertate de a stabili impozite și taxe, iar normele criticate nu sunt discriminatorii, aplicându-se în mod unitar tuturor persoanelor aflate în aceeași ipoteză juridică.

Analiza Curții Constituționale

Curtea a constatat că dispozițiile contestate fac parte din Capitolul II – Impozitul pe clădiri și taxa pe clădiri din Titlul IX al Codului fiscal și reglementează modul de calcul al impozitului pentru clădirile nerezidențiale și mixte aflate în proprietatea persoanelor fizice. S-a reținut că aceste norme au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, fiind considerate constituționale în decizii anterioare (Decizia nr. 669/2023 și Decizia nr. 410/2020).

În ceea ce privește principiul legalității, Curtea a reiterat că o lege trebuie să fie clară, precisă, accesibilă și previzibilă. Deși dreptul nu poate fi exhaustiv, interpretarea judiciară este esențială pentru aplicarea normei. Normele criticate respectă cerințele de calitate a legii.

Referitor la principiul egalității în drepturi (art. 16 din Constituție), Curtea a subliniat că acesta presupune un tratament egal pentru situații identice, iar diferențele de tratament trebuie să se bazeze pe criterii obiective și raționale. Diferențierea impozitării între clădirile rezidențiale și nerezidențiale este justificată de potențialul diferit de valorificare economică al acestora.

Cu privire la așezarea justă a sarcinilor fiscale (art. 56 din Constituție), Curtea a arătat că aceasta implică luarea în considerare a situației materiale a contribuabililor și a capacității lor de a contribui la cheltuielile publice. Legiuitorul are libertatea de a stabili impozite și taxe, cu condiția ca acestea să fie rezonabile și echitabile.

Concluzie

În consecință, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate, considerând că dispozițiile criticate sunt constituționale și că impozitarea clădirilor rezidențiale, nerezidențiale sau mixte aflate în proprietatea persoanelor fizice se încadrează în prevederile constituționale privind obligația cetățenilor de a contribui la bugetul statului.